Confidențialitate. Profesionalism. Înțelegere.


Diferențe între psihiatru și psiholog. La cine să apelezi?

18.12.2015 20:42

Diferențele dintre psihiatru și psiholog provin din pregătirea profesională dobândită (în alte țări există anumite particularități). Astfel:

  • PSIHIATRUL
    • a absolvit o facultate de medicină (deci este medic), iar apoi a urmat programul de rezidențiat în psihiatrie, care asigură pregătirea în domeniul tulburărilor mentale și de comportament. O parte dintre psihiatri au formare în diverse programe de psihoterapie.
    • pregătirea medicală îi permite psihiatrului să prescrie medicamente necesare pentru tratamentul și controlul problemelor psihice
  • PSIHOLOGUL CLINICIAN
    • a absolvit o facultate de psihologie și a urmat un Master în Psihologie Clinică precum și cursuri de formare în diverse tipuri de psihoterapie
    • pregătirea îi permite să realizeze evaluări diagnostice psihologice (cu ajutorul testelor psihologice) și să desfășoare intervenții psihoterapeutice pentru diverse afecțiuni mentale
    • în România nu are dreptul de a prescrie medicație. Limitarea de a prescrie medicație este legată în principal de următoarele aspecte:
      • medicamentele pot da efecte adverse, care constau în simptome ce se pot manifesta pe diverse organe și sisteme ale corpului uman; 
      • medicamentele psihotrope pot interacționa cu alte medicamente pe care le ia pacientul pentru alte afecțiuni (ex. boli de inimă) și pot influența în mod negativ anumite boli pe care le are pacientul. Pregătirea medicală permite psihiatrului să aleagă combinațiile optime de medicamente, în dozele adecvate. 
      • unele simptome psihice sunt generate de anumite boli ale pacientului (ex. ale tiroidei, suprarenalelor etc.), care pot fi recunoscute de un medic
Ca urmare, atât psihiatrul cât și psihologul au  competențe în tratamentul tulburărilor mintale, dar pe paliere diferite. Ei se completează reciproc. Numărul psihiatrilor este mai mic decât al psihologilor și psihiatrii au mai puțin timp la dispozitie pentru a se implica în intervenții de tip psihoterapie, care rămân în principal în responsabilitatea psihologului.
 
O evaluare psihiatrică este adeseori necesară, pentru a exclude existența unor boli ascunse ce pot induce simptome psihice, chiar dacă opțiunea pacientului este pentru psihoterapie.
Studiile arată că în foarte multe afecțiuni, combinarea medicației cu psihoterapia duce la cele mai bune rezultate.

 

 

—————

Înapoi